Am să scriu aici pentru că pe blogul “oficial” nu pot. Nu pot să fiu atât de sinceră, atât de cinică, nu pot să fiu EU. Am fost EU cu puţine persoane în viaţa mea, le pot număra pe degetele de la o singură mână.

Dacă stau să mă analizez am devenit o rea. De când am venit la Bucureşti sufletul meu s-a înasprit şi s-a urâţit. Acuma încerc să-l şterg de praf şi să-l fac să strălucească din nou. Doresc ca aici să mă eliberez de toate frustrările, fricile, invidiile, de tot. Şi voi puteţi citi tot ce se întâmplă în sufletul meu. Necenzurat. Pentru că mă protejează anonimatul. Şi poftesc pe oricine să mă întrebe orice, să mă judece,  să-şi spună părerea. Pentru că e binevenită. Pentru că mă ajută să mă dezvolt mai departe.

E bine să fiu EU măcar din când în când. Simt că-mi fac curăţenie în interiorul capului, mă simt mai uşoară….