Ador Ikea, ador faptul că trebuie să-ţi faci totul singur, de la a-ţi căra mâncare la locul de îngurcitare până la a-şi asambla singur mobila (asta în limita posibilităţilor unei femei ca mine ).

Ei bine, plimbându-mă astăzi pe acolo văd o tanti grasă cu un copil (guess how..) tot gras. Îşi înşiră cele 5 farfurii pe ditamai masa şi se apucă de înfulecat.  Eu o priveam de la o depărtare care îmi permitea să văd ce se întâmpla şi sub masă. Deci o privesc: crăcanată ca un bărbat  (cred că din cauza grăsimii nu-şi putea apropia picioarele), cu tricoul ridicat deasupra hălcii de carne numită “abdomen”, cu ţâţele pe masă.

Nuuu, asta nu mă deranja deloc. M-a deranjat atitudinea de la final: au pus toate farfuriile în căruciorul acela special şi l-au lăsat să zacă acolo. Degeaba, românul tot român e!!! Mai rău e că nu ea a lăsat căruţul să zacă acolo, ci copilul. Cel de la care ar trebui să pornească schimbarea. Dacă nu e educaţie, nu e nici schimbare! Nu e nici viitor! Haideţi oameni buni, dacă noi suntem prea comozi să ne schimbăm, măcar pe copii să-i învăţăm.

Chestia îmbucurătoare este că măcar noi, tinerii, suntem dispuşi la schimbare, dispuşi să adoptăm nişte reguli care să ne uşureze tuturor viaţa.

Pentru o viaţă mai bună, haideţi să devenim mai eco şi mai civilizaţi.

Susţin: Mai mult verde