Stau în faţa oglinzii. Palmele care îmi acopereau faţa o lasă acum liberă. Mă văd. Tânără, frumoasă, cu pielea suplă şi ochii strălucitori. Drăguţă cu toată lumea, gata să sar în ajutor, gata să mint ca să nu rănesc pe nimeni, gata să înghit toate umilinţele doar pentru a ieşi cu capul sus dintr-o bătălie, gata să mă prefac a fi alta pentru a mă vedea lumea cum vreau eu, gata să mă mint până şi pe mine…
Iau un şerveţel şi mă demachiez. Şterg toate minciunile, suferinţa, grijile, măştile, orgoliul, rolurile. Rămâne sufletul meu negru, pătat, ADEVĂRUL. Faţa mea ridată, urâtă, tot ce e mai adevărat la mine. Am rămas în pielea goală. Sunt EU.
